| 1.
|
MIR'ACOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mir'acul s.n.] - Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle. Sursă
: DEX'98
( 27204)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
MIR'ACOL s. minune, (înv. si reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întâmplat un ~.)
Sursă
: Sinonime
(193899)
- siveco |
| |
| 3.
|
mir'acol s. n., pl. mir'acole
Sursă
: DOR
(262119)
- siveco |
| |
| 4.
|
MIR'ACOL ~e f. 1) Fenomen iesit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calităţi extraordinare si imprevizibile, care provoacă admiraţie; minune. /<lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle
Sursă
: NODEX
(343407)
- siveco |
| |
|
|